Regie: David Mackenzie
Distributie: Jamie Bell, Sophia Myles, Claire Forlani
Filmul incepe cu un baiat, Hallam Foe; traieste intr-o casuta in varful unui copac din padure si spioneaza pe toata lumea cu un binoclu. Are un tata si o mama vitrega, mama lui adevarata a murit cu 2 ani in urma. Puternic marcat de sinuciderea ei, Hallam nu accepta aceasta versiune si cauta in permanenta indicii care sa dovedeasca de fapt o crima. Dupa o altercatie cu Verity (mama vitrega), cand el incearca sa o sugrume, iar ea ajunge sa faca sex cu el, Hallam decide sa plece din oraselul unde locuia. Pe drumul spre Edinburgh, el isi arunca telefonul intrerupand orice legatura cu familia. Este momentul in care Hallam isi incepe calatoria de formare.
Nota 8.5
Ajuns intr-un Edinburgh ploios si intunecos, toata existenta lui Hallam graviteaza in jurul dorintei, devenite deja obsesie, de a afla cum a murit mama lui. Viata ia o intorsatura ciudata in momentul in care zareste pe strada o femeie(Kate) ce seamana izbitor de mult cu mama lui. O urmareste si reuseste sa obtina un post de ajutor la bucatarie in hotelul unde lucreaza si Kate. Din acest moment, Hallam isi concentreaza toata atentia asupra ei, spionand-o in fiecare seara. De fapt el si-a transpus mediul de acasa (casuta din padure, spionatul) in Edinburgh (doarme in camera unui ceas de bloc, o spioneaza pe Kate). Personajul Hallam da dovada de inteligenta si prezenta de spirit in ciuda salbaticiei cu care se inconjoara.
“- Is there a love in your life?
- She’s dead. You wanna meet her?”
Fara sa vreau sa povestesc filmul, Hallam traieste o idila cu frumoasa Kate. Simbolurile fiind presarate peste tot, Kate apare ca salvatoarea lui Hallam, desi este prezentata ca un om normal, cu vicii, slabiciuni, bucurii si indecizii. Totul se schimba, scenele devine mult mai luminioase si deschise, Hallam este aparent fericit. Intr-un final Hallam se intoarce acasa hotarat sa … nici el nu stie de ce.. sa afle ce s-a intamplat cu mama sa, sa o razbune sau doar sa urle de durere. Ajuns acasa, incearca sa o omoare pe Verity in acelasi mod in care a murit si mama lui, inecata. Dupa ii leaga mainile si o arunca in lac, urmeaza momentul hotarator pentru toata viata sa. In momentul in care Hallam ia decizia sa nu o lase sa se inece, transformarea este completa; Hallam devine barbat si are puterea sa accepte trecutul.
Filmul este presarat cu momente de comedie sincera, deloc fortata si astfel publicul reuseste sa guste din tumultul tineretii lui Hallam, nu numai din tragedia acestuia.
Tragand linie, salvarea vine de la o persoana care nu este nici inger si nici super erou, vine de la o persoana din viata de zi cu zi pe langa care treci probabil dimineata grabit la metrou. Hallam a reusit sa accepte trecutul si de aceea consider finalul unul fericit.
Un film care iti va atrage atentia prin personaje, trairile lor, intamplari, nu prin masini luxoase, efecte speciale, imagini fabuloase, super-eroi. Poate super-eroul este Hallam, iar imaginea fabuloasa este cea a vietii.
Radu D.
Uneori filmele europene sunt ca o adiere de aer proaspat dupa imperialismul comercial al americanilor .
Viva la revolucion.
La filmul asta imi plac personajele foarte umane si nu idealizate. Cu greseli si calitati. Cu trairi umane reale. Cu intamplari naturale.
Un film frumos … good choice my friend.