Dead Poets Society (1989)

Regie: Peter Weir

Distributie: Robin Williams, Ethan Hawke, Josh Charles

Premii: Oscar pentru cel mai bun scenariu, BAFTA pentru cel mai bun film, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor in rol principal, cea mai buna regie si cel mai bun film

Nota: 8.0

Pe scurt: Filmul surprinde un semestru din viata unor baieti din prestigiosul liceu Weldon Academy unde mai presus de toate domnesc regulile si conformismul unor metode care dau roade de multe generatii. As putea spune ca este o poveste a pubertatii, a celui mai important moment din viata unui om, acela cand deciziile luate ii formeaza caracterul.

Filmul este o afirmatie a non-conformismului si a gandirii libere manifestate prin caracterul profesorului Keating a carui deviza “Carpe Diem” trezeste spiritul in fiecare dintre elevi. Keating nu trebuie vazut ca o razvratire impotriva regulilor, ci ca un reprezentant al noii generatii.

Intr-adevar firul epic nu prezinta intr-un mod pur fantezist ideea de a-ti trai viata in sensul ca toti ar trebui sa luam decizii numai cu sufletul si deloc gandite, ci reuseste sa surprinda cele 2 extreme. Mie mi-a indus existenta unui echilibru intre curajul de a aplica idei noi si regulile existente (dar poate asa sunt eu, un moderat).

“Oh Captain! My Captain!”

Iata mai jos una dintre scenele care m-au impresionat, o scena din finalul filmului de unde reiese ceea ce profesorul Keating a reusit sa starneasca in acesti copii (oricum trebuie sa vedeti tot filmul pentru a putea intelege total semnificatia scenei).

Probabil este primul rol ce poate fi considerat o rampa de lansare pentru Robin Williams, el fiind rasplatit pe merit cu o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor in rol principal (va lua Oscarul pentru un alt rol magistral in Good Will Hunting 9 ani mai tarziu). Intotdeauna am trait cu senzatia ca lui Wiliiams i se potrivesc roluri ce imbina tragicul si comicul (Mrs Doubtfire, Jack, Bicentennial Man, What Dreams May Come, Good Will Hunting).

Radu D.