Distributie: Audrey Hepburn, George Peppard
Premii: Oscar pentru melodia „Moon River”,alte nominalizari si premii
Nota:8.5
Pe scurt: Adaptare dupa Truman Capote, aceasta comedie romantica marcheaza unul dintre cele mai cunoscute si apreciate roluri jucate de Audrey Hepburn. Ea este Holly Golightly o tanara naiva a carei viata pare a fi o continua petrecere alaturi de elita New York-ului. Ea incepe o prietenie platonica cu Paul Varjak un scriitor aflat intr-o pana de inspiratie cu care are in comun un singur lucru : amandoi sunt „intretinuti” de persoane de sex opus. Filmul poate fi redus la o singura intrebare: va putea Holly sa renunte la stilul ei de viata pentru Paul?
Verdict: Merita vazut pentru performanta plina de gratie si eleganta a splendidei Audrey Hepburn. Si daca nu ma credeti pe mine ascultati-o pe ea macar.
Pentru alte elucubratii cititi mai jos
Ce m-a marcat probabil cel mai mult dupa vizionarea acestui film este frumusetea si sarmul lui Audrey Hepburn. Nu este de mirare ca imaginea ei imbracata in acea rochie neagra, tinand in mana un port-tigaret a devenit pentru multi sinonima cu eleganta.
Spuneam mai sus ca atat personajul ei cat si cel al lui George Peppard impart o caracteristica comuna: amandoi sunt intretinuti. Diferenta intre ei consta in faptul ca ea pare a se multumi cu acest rol, pe cand el nu isi poate ascunde nemultumirea cu situatia sa si incearca sa schimbe ceva.
Holly incearca sa scape de un trecut nefericit si sa-si construiasca o viata mai buna si mai simpla.Traindu-si viata ca pe o petrecere continua ea isi permite sa nu simta nimic. Apartinand mai multor barbati ea spera sa-si pastreze libertatea. Dar totul e doar o iluzie. In spatele zambetului sau si al incercarii de a parea inocenta si fericita se ascunde altceva.
Intrarea lui Paul in viata ei schimba totul. El devine prietenul ei ajutand-o intotdeauna sa treaca peste momentele rele. Desi legatura dintre ei este evidenta ea pare a nu o accepta si fiind convinsa sa-si traisca viata in modul iluzoriu in care o facuse pana atunci este foarte aproape de a pierde totul. Dilema ei pare a fi : „este mai bine sa optezi pentru varianta sigura sau sa risti pentru a obtine ceva mai bun?” si este o dilema cu care toti putem sa o intelegem.
Din fericire acest film are un happy-end si Paul reuseste sa o determine sa renunte la frica si nesiguranta. Love conquers all and stuff …
Razvan.
inspirată de acest post am hotărât să văd filmul, dar m-a dezamăgit 😦 e un film cu momente pe care le puteam uşor prevede … iar Audrey Hepburn joacă foarte bine pe o pitzipoancă :((
/:)…mie una mi-a placut
fie 🙂
cred ca e important sa analizezi un film si tinand cont de perioada in care a fost facut.
altfel am putea spune despre multe filme vechi ca sunt previzibile…
in schimb nu sunt deloc de acord cu tine cand spui ca audrey joaca ca o pitzipoanca…
de ce nu? se îmbracă la modă, se întâlneşte cu bărbaţi pentru bani, dar oricum îi dispreţuieşte, iubeşte bijuteriile 😛 vrea să se căsătorească pentru bani…
dar nu să nu credeţi că considder filmul prost, probabil mă aşteptam la mai multe de la el 🙂
inca nu inteleg ce e rau in a juca bine…orice fel de rol. tocmai asta e ideea in a juca. 🙂
să înţeleg că am făcut un sacrilegiu că nu mi-a plăcut filmul? [;D]
ah nu. 🙂 eu doar il aparam asa pentru mine… fiecare il vede si il percepe in functie de asteptari, daca exista asa ceva inainte.
nu e un sacrilegiu sa nu-ti placa un film. sacrilegiul e sa o compari pe frumusica de audrey cu o pitzipoanca ;).